Orhideea

Orhideea sau Orchidaceae este o plantă monocodiledonată. Familia orhideelor are peste 30 de mii de specii. Cea mai faimoasa orhidee este Vanilla Planifolia, care da gustul de vanilie. Aceasta este o Orhidee tropicală, care poate sa fie devina enormă (ca lungime şi ca greuatate). Cea mai lunga orhidee poate creşte pana la 20 metri. Mulţi oameni nu ştiu cum arată orhideea “naturală” deoarece multe dintre ele nici macar nu fac cunoştinţă cu solul, fiind create în laboratoare speciale pentru a avea forma dorită de comerciant. Din păcate, cele create de Mama Natură mor repede în habitatul lor natural. Orhideele provin din China, iar apoi, au fost aduse în Europa de Vest. Numele de Orchis a fot menţionat pentru prima dată de botanistul grec Theophrastus, care a lucrat cu Aristotel şi care a discutat pentru prima dată despre orhidee. Multă lume se ocupă cu creşterea orhideelor. De exemplu, în România s-a înfiinţat un club de creştere a orhideelor, la Braşov, de către Lenard Andrei. Există şi mulţi colecţionari de obiecte cu orhidee, timbre şi ştampile. În anul 2001, o orhidee numită ”Cristalul verde” a fost vândută pentru suma de 1 milion de yuani (120.500 dolari), în oraşul Hangzhou, capitala provinciei Zhejiang din estul Chinei. Un an mai târziu, pentru patru răsaduri de orhidee din districtul Jinyun, din aceeaşi provincie, au fost oferiţi 600.000 de yuani (circa 71.000 de dolari). La Expoziţia Internaţională de Orhidee de la Hong Kong, pentru o orhidee, un cumpărător a oferit nu mai puţin de 100 de milioane de dolari HK (circa 12,82 milioane dolari). Toate acestea arată că în China comerţul cu orhidee s-a dezvoltat. Numai în provimcia Guizhou, piaţa orhideelor este estimată la 1 miliard de yuani (120,77 milioane dolri) în fiecare an. În Antichitate, orhideele erau considerate simbol al purităţii, perfecţiunii şi al feminităţii. În Grecia antică se foloseau orhideele în ritualuri închinate zeiţei Demeter, zeiţa recoltei, şi erau considerate sacre. Poate că din cauza formei lor speciale, orhideele au fost folosite ca talismane. În Asia, o specie exotică de orhidee era folosită pentru prepararea unei poţiuni a dragostei sau, în unele triburi din Africa, pe post de talisman pentru a alunga coşmarurile şi pentru a binecuvânta căsnicia. Mulţi scriitori sau regizori au folosit orhideea în operele lor. Shakespeare a folosit orhideele în piesa Hamlet pentru a descrie un buchet. În arta  chinezească mulţi pictori au în prim plan orhideele şi mulţi au scris manuale centrate pe desenul de orhidee. Între timp, au apărut şi multe filme bazate pe pasiunea pentru orhidee sau dragostea care se învârte în jurul acestei flori.  Dar, după frumuseţea acestei flori se ascunde un vampir energetic de temut. Pentru oamenii fără voinţă orhideea acţionează ca o pompă şi absoarbe toată energia. Orhideea “vampir” acţionează cel mai bine dis-de-dimineaţă şi în timpul nopţii. Orhideea încântă prin combinaţiile interesante şi nemaivăzute de culori şi prin amestecul senzual de formă. Pentru a stopa pierderile şi a accelera activităţile de consevare a orhideelor, Biroul Silvic de Stat din China a implementat Programul de dezvoltare a rezervelor naturale şi de conservare a florei şi faunei sălbatice, unul din cele şase programe cheie din anul 2001.  Este timpul sa devenim conştienti de comorile pe care le avem şi să le ocrotim!

Irina Mucea

Jurnalul unui hamster

Hamsterul Edward,  personaj creat de Miriam Elia si Ezra Elia, începe să mă uimească, încă de la primele pagini, cu constatările sale asupra vieţii în captivitate. Printre replici banale ce descriu rutina sa zilnică şi aversiunea sa faţă de roata de joacă, hamsterul strecoară în jurnalul său şi propoziţii ce au un impact destul de mare asupra ta atunci când le citeşti şi care te ajuta să îl caracterizezi cu adevărat pe Edward. Ceea ce îl face diferit este dorinţa sa arzătoare de a fi liber, de a nu se supune niciodata proprietarilor săi, şi încercările sale nesfârşite de a-şi primi cumva independenţa. Privită din perspectiva sa, viaţa în captivitate reprezintă un chin. El îi descrie pe oameni ca fiind „jucăuşi în cruzimea lor”. La imaginea pe care şi-o oferă asupra vieţii nu m-am gândit niciodată, şi nici la ura pe care el le-o poarta proprietarilor săi.  Replica de care îmi voi aduce aminte cu siguranţă este cea dintr-un moment de disperare: „La ce bun scrisul? Viaţa e o colivie de cuvinte goale”.  Să fie oare aşa….? Nu am să vă spun dacă povestea sa are sau nu un final fericit – chiar merită să aflaţi singuri. Perspectiva pe care acesta ne-o oferă asupra vieţii în general este unică mai ales datorită sincerităţii şi a faptului că hamsterul crede cu adevărat în ceea ce-şi doreşte.

                                                                          Mara Avrămescu

Garfield

Garfield este un motan amuzant, mâncăcios, leneș și destul de prietenos. Urăște zilele de luni, câinii și pe pisoiul Nermal. Nermal își spune „cel mai drăguț pisoi din lume”, dar este arogant, lăudăros și se uită tot timpul în oglindă. Garfield s-a născut într-un restaurant italienesc (de atunci îi plac foarte mult preparatele italienești, în special lasagna). Cand restaurantul s-a închis, motanul a fost adoptat de Jon, un caricaturist. Jon este un tip demodat, plictisitor,  copilăros  și ghinionist în întâlniri. Garfield și Jon sunt amandoi burlaci, dar, spre deosebire de Jon, Garfield are o prietenă: pe Arlene. Arlene este o pisică roz, rujată, cu o strungăreață mare între dinții din față.

Unicornii

Inorogul, licornul sau unicornul este considerat în toate legendele ca fiind un cal alb cu un corn în mijlocul frunții, pe care îl folosea pentru a vindeca bolile sau a da viață. Cu toate că în numeroasele legende care s-au scris pe tema inorogilor ei erau considerați făpturi mitologice, pentru personalități precum Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory, unicornii păreau a fi cât se poate de reali. În dicționarul Webster unicornul este descris ca având corpul și capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu și un corn în mijlocul frunții. Pentru chinezi, inorogul era atât de blând încât atunci când călca își ridica picioarele din spate foarte sus, ca să nu lovească vreo viețuitoare.

Vampirii şi vârcolacii

Vampirii sunt creaturi mitologice care se hrănesc cu sânge uman. Pe parcursul timpului au apărut diferite mituri şi legende despre aceştia, despre modul lor de viaţă şi despre cum ne putem apăra de aceştia, cea mai cunoscută metodă fiind aceea de a-i goni folosind usturoiul. Legendele despre transofrmarea oamenilor în vampiri sunt numeroase, cea mai cunoscută fiind cea în care se spune că primul vampir a fost creat de un demon şi s-a răspândit muşcând oameni şi dându-le să bea din sângele lui înainte să moară.  Pe lângă usturoi, mai există multe alte metode de a înlătura un vampir.

De ce (nu) mai cred copiii în Moş Crăciun?

 Moş Crăciun, bătrânul cu barbă albă, lungă şi costum roşu, iubit de toţi copiii, este un om darnic şi iubitor care împarte cadouri în noaptea de Crăciun. El trăieşte în Laponia împreună cu soţia sa, Crăciuneasa, spiriduşii şi renii săi.  Se spune că Moş Crăciun are o casă mică, dar, care ascunde o fabrică imensă de jucării.Acolo, Moșul primește miliarde de scrisori, de la copiii din toată lumea, pentru a știi ce jucării trebuie să pregătescă pentru seara magică. În fabrică trăiesc spiriduşii, nişte personaje puţin cam îngâmfate dar, care îl ajută pe Moş Crăciun să rezolve toate treburile pentru a putea pleca la timp din Laponia spre casele tuturor copiilor. Spiridușii sunt micuţi şi poartă costume verzi cu căciuliţe şi papucei ascuţiţi.

Schönbrunn

Istoria palatului Schönbrunn şi a construcţiilor anterioare îşi are începuturile în Evul Mediu. La începutul secolului al XIV- lea, întregul domeniu se numea “ Katterburg” şi se număra printre proprietăţile funciare ale Mănăstirii Klosterneuburg.În anul 1612, un habsburg, numit Mattiahias, vâna prin pădurile Vienei şi fiind însetat a găsit un izor. După ce a luat o gură la numit Schöne Brunnen, “izorul frumos”, care, după treizeci de ani a dat numele domeniului, Scönbrunn .

Călătoria în timp

V-ați întrebat vreodată cum ar fi dacă am putea să călătorim în timp? Am putea să vedem primii noștri pași în lume sau să îl cunoaștem pe faimosul Shakespeare.. Sau poate, dacă am mări miza, am putea ajunge să vedem dinozaurii!! După spusele lui Stephen  Hawking, doar călătoria în viitor este posibilă. Acesta crede că, dacă am călători în trecut, s-ar crea paradoxuri.

Noaptea umblătoare

Lăsând urme adânci, încălţările înfăşurate cu fâşii tăbăcite şi groase din piele înaintau spre podul tulburat privirilor de către aerul deşertului. Bucata de pânză îi învăluia faţa, lăsând să se vadă doar ochii uscaţi şi lipsiţi de vlagă care scrutau orizontul cu temeri necunoscute. Tolba care îi atârna pe sub rândurile de veşminte era roasă şi uzată, iar din teaca de la brâu nu răsărea mânerul unui pumnal, făcând-o aproape inutilă pentru pustietatea în care se aventurase cu teama clocotindu-i în sânge şi întipărindu-i-se în tremurul constant al trupului. Buzele uscate schiţară câteva cuvinte răguşite, prea încet ca să fie auzite, dar le gândi în cele din urmă, ele reverberându-i în minte cu un ecou prelungit.

Orașul Oaselor

Probabil că nu mulți oameni au auzit această denumire înainte. Nici eu nu am știut de existența acestui lucru înainte de a vedea că diferite persoane poastează pe blogul lor diverse poze/ filmulețe despre asta. Dar, acum că știu, vă voi explica și vouă.

„Orașul Oaselor” este denumirea unei cărți scrise de o scriitoare faimoasă – dar probabil nu așa faimoasă în România, pe nume Cassandra Clare. Respectiva a scris două serii care au la bază același lucru: „Lumea ascunsă”, acea lume ce există în aceeași dimensiune cu a noastră, probabil în fiecare oraș de pe Pământ. Această Lume este plină de personaje ciudate, nemaivăzute: vârcolaci, vampiri, zâne, vrăjitori… și, cel mai important, vânători de umbre (sau nefilimi). Nefilimii sunt cei care protejează Lumea pe care o știm noi de creaturi periculoase din altă dimensiune cunoscute sub numele de demoni.